Spre Levant, monşer!

.

În intervalul 25-27 aprilie a avut loc la Timișoara conferința internațională Towards a Conceptual History of Central and Eastern Europe in Comparative Perspectives: Cultures, Ideologies, Identities, Politics, a cărei principal organizator a fost Școala Doctorală de Istorie Conceptuală „Reinhart Koselleck”, condusă de cunoscutul istoric Victor Neumann, din cadrul Universității de Vest din Timișoara.

Pentru o temă așa de generoasă, paleta comunicărilor a fost multicoloră, în acord cu interdisciplinaritatea și cu multiculturalitatea încurajate de organizatori și subliniate chiar în prelegerile figurilor de seamă (keynote speakers) ale conferinței: Marcel Corniș-Pop (Virginia Commonwealth University, Richmond), Hans-Erich Bödeker (Institutul Max Planck, Göttingen), Victor Neumann (Universitatea de Vest din Timișoara).

Din diversitatea tematică s-a putut desprinde totuși o predominantă perspectivă teoretică, însoțită de discuții privind metodologia (Hans-Eric Bödeker, Javier Fernandez-Sebastian) sau modelele consacrate în istoria conceptuală (Constantin Iordachi, Armin Heinen, Dietmar Müller, Sorin Antohi). Referințele repetate către opera lui Reinhart Koselleck – cel mai prolific istoric al conceptelor – au creat în definitiv un eveniment omagial, care a reunit intelectuali atât din aria studiilor culturale și literare, cât și din aria istorică hard, interesați de concepte precum: națiune, cetățenie, genocid, revoluție, constituție, timp, moderație, borderland, memorie colectivă, civilizație.

În calitate de doctorand în istorie, invitat de organizatori pentru a audia aceste prelegeri, am câștigat cel puțin două lucruri pe plan profesional (pe lângă faptul că am vizitat un oraș frumos și că am avut parte de o companie plăcută):

1) Am avut ocazia să îi ascult pe niște istorici care sunt ancorați în modernitatea profesiei noastre, provenind din Rusia și până în Statele Unite via Europa. Faptul că unor doctoranzi li s-a dat șansa să participe gratuit la un veritabil curs de istorie conceptuală (și de istorie a ideilor) e lăudabil și se datorează întrutotul unui grup restrâns de oameni (profesorii Victor Neumann și Armin Heinen sunt în prima linie) care doresc o schimbare în bine și o ridicare la standarde occidentale a istoriografiei românești postsocialiste.

2) Am mai eliminat din deficiența metodologică de care suferă – și eu alături de ei – o mare parte dintre istoricii din România. Istoria socială / descriptivă nu trebuie să facă abstracție de istoria conceptelor, așa cum Reinhart Koselleck a insistat să transmită prin lucrările sale, ori, din acest punct de vedere, școala doctorală de istorie conceptuală de la Timișoara este o premieră în România la nivel instituțional/universitar și, din păcate, singura. Nu e totuși cazul să ne îngrijorăm. De Koselleck aud tot mai mulți tineri istorici[1], iar istoria conceptelor a fost deja inserată în mediul intelectual din România prin traduceri și prin apariția volumului de studii coordonat de Victor Neumann și de Armin Heinen, Istoria României prin concepte. Perspective alternative asupra limbajelor social-politice (Iași, Polirom, 2010).

Iată titlurile comunicărilor:

• Prof. Dr. Victor NEUMANN (West University of Timisoara) – Reinhart Koselleck and the Timişoara’s School of Conceptual History
• Prof. Dr. Marcel CORNIS-POPE (Virginia Commonwealth University, Richmond, USA) – Theoretical and Methodological Challenges in Writing Intercultural Literary History: Reflections on Two Recent International Projects
• Prof. Dr. Hans-Erich BÖDEKER (Max-Planck-Institute for the History of Science, Göttingen) – The Circulation of Concepts: Reasons, Modes, Consequences
• Prof. Dr. Javier FERNÁNDEZ-SEBASTIÁN (University of the Basque Country, Bilbao) – Conceptual Change in an Age of Revolutions. Entering a New Regime of Conceptuality
• Dr. Zoltán Gábor SZÜCS (Hungarian Academy of Sciences, Budapest) – Two ’Sattelzeiten’ of the Hungarian Political Thought
• Prof. Dr. Magnus ILMJÄRV (Tallinn University) – Collective Memory in the Post-Soviet Estonia
• Prof. Dr. Armin HEINEN (University of Aachen) – The Historicity of Time. Path-Dependence of Time Concepts in Western Europe and Romania
• Dr. Mihaela VLĂSCEANU (West University of Timişoara) – The Concepts of Time and Space Reflected by the Baroque Art from Banat
• Assistant Prof. Dr. Vera DUBINA (Russian State University for the Humanities, Moscow) – Lost in Translation: History of Concept in Russia and on Russian History
• Dr. Felicia WALDMAN (University of Bucharest) – Conceptualizing the Holocaust in Romanian and Other East and Central European Public Policies
• Dr. Mihai CHIOVEANU (University of Bucharest) – Into the Danger Zone. The Tapestry and Sophistry of Cleansing Nation Statism in Interwar Romania.
• Prof. Dr. Grozdanka GOJKOV (Belgrade University) – European Identity and Cross-Cultural Sensitivity
• Prof. Dr. Miodrag MATICKI (Institute of History and Literary Theory in Belgrade, Serbia) – The Idea of Illyrism in a Literary-historical Context
• Prof. Dr. Gerhard-Dieter SEEWANN (University of Pécs) – Problems of Minority Historiography
• Prof. Dr. Victor NEUMANN – Multi- and Interculturality – Key Concepts Defining East-Central Europe. The Cases of Banat and Transylvania as Border Regions
• Prof. Dr. Galina ZVEREVA (Russian State University for the Humanities, Moscow) – “Civilization” as a Tool of Shaping the Nation State: a Comparative Analysis of Public Discourse Practices in Russia and Ukraine in the 2000s
• Prof. Sorin ANTOHI (Bucharest) – The Concept of Nation in Central and Eastern Europe from National Palingenesis to Ethnic Ontology (1840s-1940s)
• Dr. Andrei CUSCO (State University of Moldova, Chişinău) – The ‘Language of the Nation’ in Early 20th-Century Bessarabia: Defining an Elusive Concept in a Contested Borderland
• Prof. Dr. Constantin IORDACHI (Central European University, Budapest) – The Political Language of Citizenship in Post-Ottoman Balkans
• Prof. Dr. Dietmar MÜLLER (Imre Kertész Kolleg, Jena) – Citizenship in Southeastern Europe. Orientalism and Ethnonationalism vs. the Political Nation
• Assistant Prof. Dr. Aurelian CRĂIUŢU (Indiana University, Bloomington) – Moderation and Liberalism: a Historical Perspective
• Prof. Dr. Michael METZELTIN (University of Vienna) – Thoughts on the Formation of the Concept < Constitution >
• Valeska BOPP-FILIMONOV (University of Aachen) – Semantics of the Socialist Past in Romania and the GDR. Different Approaches in Dialogue

Reinhart Koselleck International Doctoral School of Conceptual History

and Institute of Conceptual History, Universitatea de Vest din Timişoara

Institut für Geschichte, RWTH University Aachen

jointly organise in

Timişoara, on 25, 26 and 27 April 2012

an international conference on the topic:

Towards a Conceptual History of Central and Eastern Europe in Comparative Perspective: Cultures, Ideologies, Identities, Politics

   Introductory lectures:

Prof.Dr.Dr.H.c. Armin HEINEN

Institut für Geschichte, RWTH University Aachen

Prof. Dr. Marcel CORNIS-POPE

Virginia Commonwealth University, Richmond

Concluding lectures:

Prof. Dr. Victor NEUMANN

„Reinhart Koselleck“ International Doctoral School/Institute of       Conceptual History  Universitatea de Vest din Timişoara

Dr.Dr.H.c. Hans Erich BÖDEKER

 Max-Planck-Institut für Wissenschaftsgeschichte, Göttingen

            In September 2009, Victor Neumann and Armin Heinen have convened an international conference in Timişoara, dedicated to the study of Romania history through concepts. The first of its kind, the conference enjoyed a wide and positive press coverage, ranging from mainstream media to academic journals. Based on the proceedings, Neumann and Heinen have edited a collective volume (Istoria României prin concepte. Perspective alternative asupra limbajelor social-politice, Iaşi: Polirom, 2010, 527 pp.), now a landmark in Romanian studies, abundantly reviewed, soon to be published in English with CEU Press.

          Building upon this successful experience, in order to establish stronger links with the relevant international field, and further integrate the study of conceptual history with empirical research in historical studies and in the neighboring disciplines, a follow-up conference is planned. This time, the area under scrutiny is Central and Eastern Europe, seen in all its internal complexity, as well as in a wider comparative context.

The conference will examine key concepts such as:

1.    National-subnational-transnational;

2.    Ethnicity, nationality, minorities (ethnic, linguistic, confessional etc.);

3.    Historical region-regional-transregional;

4.    Multiculturality-transculturality-border cultures.

Pagina festivalului: www.festival-idis.ro
Expoziţie de fotografie Inge Morath, la Muzeul Ţăranului Român

Idisul – este limba evreului din Estul, Centrul si Rasaritul Europei. Limba Hasidimilor, dar si limba începutului renasterii literaturii evreiesti moderne.

Limba lui Shalom Aleichem. Limba pe care bunicii nostri o vorbeau în casa, limba cantecelor, limba primelor ziare evreiesti. Limba unui adevarat univers ce a fost nimicit de catastrofa Holocaustului. O limba care este mai mult decat un mijloc de comunicare – ea este o întreaga cultura trans-nationala. Idisul este limba teatrului lui Avram Goldfaden, care a aparut chiar aici, pe meleagurile romanesti, la Iasi, în 1876. În idis îsi interpretau melodiile trubaduri evrei numiti “klezmorim”, invitati sa cante la diferite evenimente sociale, fie ele evreiesti sau crestine. Klezmer-ul s-a nascut din melodii laice, dansuri populare, cantece liturgice evreiesti precum si “niggunim” acele melodii simple, fara cuvinte, ale evreilor ortodocsi, profund influentate de muzica popoarelor cu care traiau împreuna.

Eduard Kupferberg,

Director Festival

În perioada 14 mai – 18 iulie 2010 Muzeul de Artă Braşov organizează în colaborare cu Biblioteca Academiei Române Bucureşti, Muzeul Municipiului Bucureşti, Parohia Evanghelică C. A. Braşov şi Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Bucureşti [adica Braşov, duh!] expoziţia “Braşovul în imagini – Artă şi document” – expoziţie de grafică şi fotografie  – prilejuită de împlinirea a 775 de ani de la prima atestare documentară a Braşovului. Expoziţia va fi însoţită de catalog.

Braşovul este printre puţinele oraşe din ţară care au suscitat un interes susţinut şi constant din partea artiştilor, atat a celor locali, cat şi a celor străini. Acest lucru s-a datorat aspectului particular al arhitecturii sale şi cadrului natural, ambele conferindu-i pitorescul generator de emoţii estetice. Reprezentările grafice ale oraşului din secolele XVIII – XX, dincolo de calităţile lor artistice, au, în multe cazuri, un pronunţat caracter documentar, fiind singurele mărturii ale imaginii oraşului şi a clădirilor sale, unele dispărute, înainte de inventarea fotografiei. Fotografii de la sfărşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX surprind, la rândul lor, în paralel cu artiştii, imaginea oraşului şi a transformărilor sale, lăsându-ne, ca şi aceştia, imagini care, dincolo de calităţile lor artistice, surprind oraşul aşa cum era atunci, şi,  întregind imaginea sa de-a lungul timpului, constituie documente care contribuie la cunoasterea Braşovului şi a istoriei sale.
Curator: Anca Maria Zamfir

Mie mi-au plăcut planurile oraşului întocmite în secolele XVIII-XIX – nici prea vechi pentru a nu fi inteligibile, nici prea noi pentru a ilustra întinderea oraşului de azi. Mă surprinde că există pe site-ul muzeului şi catalogul! Chiar se face ceva în cultura asta română cu internetul! [sau o fi la mijloc mâna saşilor?...:D] Felicitări inimoşilor de la muzeu!

Un colectiv de cercetare de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, condus de lectorul Constantin Bărbulescu, a elaborat proiectul intitulat Modernizarea lumii rurale in România la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Dimensiunea sanitară şi igienică, care a obținut un grant CNCSIS. Unele rezultate ale cercetărilor au fost făcute cunoscute la București în cadrul unei conferințe de vinerea trecută, intitulată Lumea rurală românească în discursul elitei din epoca Regulamentelor Organice până la Primul Război Mondial, organizată de catedra de istoria românilor de la Facultatea de Istorie, Universitatea din București și la care au participat cu comunicări: Lidia Trăușan-Matu, Adriana Belu, Bogdan Popa, Silviu Hariton, Oana Mihaela Tamaș, Constantin Bărbulescu, Cristina Gudin, Ștefan Silviu Ciobanu și Alin Ciupală (ordinea prezentărilor). Masteranzi, doctoranzi și doctori s-au întâlnit „să pună diagnosticul” stadiilor – parțiale, periferice, segmențiale – modernizării în lumea rurală din România Mică de secol XIX. Pe hârtie va apărea în curând, retipărită și colecționată, întreaga legislație sanitară (sau cu implicații sanitare) din epocă într-un volum ce se va dovedi – cred eu – foarte util prin potențialul pe care îl va servi pentru viitoarele studii – care trebuie încă scrise – despre starea de sănătate a 80% din poporul de atunci.

Garrucha era un scripete care manevra o coardă legată la încheieturile mâinilor victimelor. Coarda era ridicată lent la o anumită înălțime apoi coborâtă brusc, dintr-o dată sau prin smucituri succesive.

.

.

Potro era o planșă de care era legat cel supus supliciului cu funii pe care călăul le strângea progresiv, până când ele pătrundeau în carnea victimelor.

.

.

Toca era o pâlnie din pânză prin care apa dintr-un vas curgea încet în stomacul celui torturat.

.

.

Diferența dintre sadismul, cruzimea pe care își imaginează oamenii de azi că le-ar fi avut Inchiziția spaniolă și realități este surprinsă în volumul de studii coordonat de Bartolome Bennassar, Inchiziția spaniolă, secolele XV-XIX, București, Editura Politică, 1983 (traducere după ediția franceză din 1979) (din care am citat descrierile de mai sus).

Francisco de Goya a dovedit și el o sensibilitate de sorginte romantică în fața Inchiziției. Până pe 30 mai acordați-vă o jumătate de oră să admirați colecția „Capriciilor” lui Goya, expusă la Muzeul Național de Artă al României, sala Kretzulescu (bilete 4/2 lei).

Ieri au fost proiectate primele filme documentare în cadrul celei de a treia ediții a festivalului internațional de film privind drepturile omului One World. La cinema Eforie (București) au fost proiectate două documentare românești:

1. Vânătorul de securiști (Mirel Bran și Jonas Mercier, 2009), un film care îl are drept protagonist pe (fostul?) directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) – Marius Oprea -, surprins în mijlocul unor operațiuni de deshumare a osemintelor unora dintre miile de luptători anticomuniști executați de trupele de Securitate fără proces și îngropați în gropi comune, fără slujbă de înmormântare. Imaginile sunt dublate de vocea lui Marius Oprea, care pledează de-a lungul întregului film pentru acțiune, pentru fapte care să ducă în cele din urmă la clarificarea cazurilor de crime împotriva umanității și condamnarea penală a persoanelor care au stat în spatele acestora. Directorul IICCMER mai este surprins și în clădirea institutului pe care îl conduce/conducea, regizorul intenționând să facă un profil al vieții cotidiene a celui căruia i se spune ”Vânătorul de securiști”. Apropo de această poreclă, cele 10000 de cazuri de execuții fără proces din anii comunismului, pe care încearcă IICCMER să le rezolve (sau la rezolvarea cărora să contribuie), rămân să se dizolve în sistemul judiciar (multe dintre cazuri fiind închise din cauză că nu sunt considerate crime împotriva umanității, ci doar omoruri), un sistem infectat – în virtutea nepotismului autohton – cu rude ale foștilor securiști sau persoane cu ”dosare” mai puțin curate. Un fragment, aici: 
    
2. Trădarea, moartea, uitarea (Monica Tănase, 2009) reconstituie în 25 de minute povestea grupului de luptători anticomuniști din satul Nucșoara (parte din ”rezistența din munți”), cu accentul pe cea a lui Toma Arnăuțoiu, prin intermediul fiicei lui – Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu -, care timp de 8 ani a cercetat arhivele Securității pentru a întregi șirul faptelor din timpul rezistenței (documentele găsite sunt reunite în volumul Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu, Luptătorii din munți. Toma Arnăuțoiu. Grupul de la Nucșoara, București, Vremea, 2009, 896 p.). Toma Arnăuțoiu a fost în cele din urmă prins de Securitate în primăvara anului 1959 și executat împreună cu alți 15 condamnați la moarte din grupul de la Nucșoara.

Este cert că cele două documentare au fost făcute mai puțin cu gândul la calitatea prezentării și mai mult cu intenția de a difuza informații și mesaje. Montajul, sunetul, imaginea, indicațiile regizorale, repetarea cadrelor, toate acestea arată că aceste documentare au fost făcute prin improvizație, la repezeală, fără un simț artistic, aproape la fel de slab ca niște reportaje de televiziune românească. Oricum, informațiile au cântărit mai greu, au constituit niște dări de seamă ale continuității investigațiilor privind teroarea comunistă.

Vă recomand o colecţie de conferinţe cu oameni interesanţi şi idei interesante.

http://www.revistaorizont.ro/conferintelemicrosoft/index.php/index

În numărul din 30 mai 2008 al revistei Orizont a apărut varianta tipărită a conferinţei lui Gabriel Liiceanu, cu titlul Ce ne facem cu calul negru? . Iată câteva fragmente decupate din text:

Pe 28 noiembrie au fost lansate la standul editurii Humanitas, în cadrul târgului internaţional de carte Gaudeamus, două cărţi de istorie, scrise de autori cunoscuţi (şi controversaţi, uneori) în spaţiul public românesc. Vladimir Tismăneanu a publicat o analiză a revoluţiilor din 1989 în Despre 1989. Naufragiul utopiei, în colecţia cu “Despre…” (ale cărei volume concentrate dinamizează “piaţa” ideilor). Conţinutul acestui dosar de eseuri atinge şi momentele din 1956 (Revoluţia din Ungaria) şi 1968 (“Primăvara” de la Praga), şi discută mai pe larg unele aspecte şi preliminarii ale Revoluţiei din România. A doua carte, cea a lui Lucian Boia, se numeşte “Germanofilii”. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial. Este o lucrare de cercetare (Lucian Boia a devenit cunoscut prin lucrările sale de sinteză) structurată în două parţi, prima analizând dilemele românilor înaintea intrării României în război, iar a doua catalogând acei intelectuali marcanţi care au fost pentru intrarea României în război de partea Puterilor Centrale. Lucru curios, printre ei nu se află Petre Carp şi Titu Maiorescu, figuri aproape clişeu ale germanofiliei, probabil din cauză că autorul a evitat cât s-a putut oamenii politici în partea prosopografică.