Spre Levant, monşer!

Istoria gustului, (coordonator Paul Freedman), Bucureşti, Vellant, 2008.

A sosit şi la noi vremea când sunt traduse cu promptitudine volume din literatura de specialitate. Multe traduceri de la noi, slavă Domnului că sunt şi acelea, apar cu cel puţin 10 ani întârziere, ceea ce nu poate fi decât un simptom al cererii scăzute de cultură a românilor. Acest volum a apărut la prestigioasa editură Thames & Hudson în 2007, iar în română a fost tradusă în 2008, la editura Vellant – o editură mică, dar profesionistă. Cartea îmbină studiile de istorie a gastronomiei cu delectarea dată de un album de artă. Bogat ilustrată cu imagini puţin cunoscute, tipărită clar şi aerisit pe planşe lucioase legate între coperte cartonate, este o minunăţie care îţi ia ochii (şi banii). Dar dincolo de acest “ambalaj” impresionant ce se ascunde oare? v-aţi putea întreba bunăoară. Ei, conţinutul în sine nu face de ruşine prezentarea. Profesori şi cercetători specializaţi pe istoria culturală în general (şi pe istoria hranei, în special), au fiecare câte o contribuţie erudită, problematizată, critică. Cu alte cuvinte, prezentarea care urmăreşte satisfacerea curiozităţii cititorului este dublată de discuţii privind istoria gustului. “Cum au conceput oamenii mâncarea – ingredientele, prepararea şi prezentarea” din preistorie până în zilele noastre, cu accentul pe spaţiile european, chinez şi islamic.

Iată lista autorilor:

• Paul Freedman (coordonator şi introducere)
• Alan Outram (preistoria)
• Veronika Grimm (lumea greco-romană)
• Joanna Waley-Cohen (China imperială)
• H.D. Miller (Islamul medieval)
• C.M. Woolgar (Europa medievală)
• Brian Cowan (Europa secolelor XVI-XVIII)
• Hans Teuteberg (epoca modernă -sec. XIX)
• Alain Drouard (bucătăria franceză, sec. XIX-XX)
• Elliott Shore (evoluţia restaurantului)
• Peter Scholliers (noile scene gastronomice, sec. XX-XXI)