Spre Levant, monşer!

Ştefan Cazimir, Alfabetul de tranziţie, Bucureşti, Humanitas, 2006, 152 p.

Cartea aceasta a fost publicată pentru prima oară în 1986, ciuntită pe alocuri de cenzură. În 2006 a fost reeditată, şi pe bună dreptate. Se simţea nevoia unei asemenea cărţi care să umple – provizoriu – un gol al istoriei româneşti, şi anume perioada 1821-1860. O perioadă foarte largă (cam cât perioada comunistă), aflată sub semnul schimbării. E imposibil să surprinzi o epocă de 40 de ani în 150 de pagini, dar istoricul literar Ştefan Cazimir a încercat, dacă nu să picteze o galerie, să schiţeze principalele contururi ale sale. Şi acesta e un punct de pornire. Se porneşte de la scrierile din epocă, care sunt un izvor tentant pentru studiul acelei perioade. Cum alfel am cunoscut această perioadă grosso modo “regulamentară”, dacă nu prin Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Nicolae Filimon, Kogălniceanu, Alecu Russo etc ? Generaţia mea a mai fost în şcoală martora inerţiei interpretărilor comuniste ale scrierilor (pre-)paşoptiste. Amintiţi-vă numai clişeele din interpretarea romanului “Ciocoii vechi şi noi”, aproape că se vorbea de lupta de clasă!

Revenind la carte, ea este un deliciu al lecturii. Un eseu plăcut, dar care nu cade în derizoriu, pigmentat de comicul care se desprinde atât din comentariile autorului, cât şi din izvoarele literare (inclusiv – şi mai ales – publicistice). Întâlnim un comic al evoluţiei între generaţii, al “bonjuriştilor” faţă de tradiţia “orientală”, apoi al fiilor “bonjuriştilor” faţă de taţii lor (Caragiale, care făcea cu prietenii săi concursuri de ortografie franceză, râde aşa cum am râde noi – generaţia Revoluţiei –  de perioada comunistă şi de avatarurile sale în prezent). Titlul e foarte sugestiv: alfabetul de tranziţie în sine a fost simptomul unei perioade de alunecare dinspre est spre vest, sintetizată de Ştefan Cazimir în următorul pasaj:

… acesta este duhul epocii: multiplu şi divers, mobil şi contradictoriu, plin de opoziţii şi avid de sinteze, înţesat de parataxe, de hibrizi şi de amfibii. (p. 123)