Alin Ciupală – “Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea”
Alin Ciupală, Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea: între public şi privat, Bucureşti, Editura Meridiane, 2003.
Cu greu şi-au făcut loc studiile “de gen” în istoriografia românească din ultimii ani. Istoria românilor e împănată cu personalităţi masculine, iar reprezentantele feminine îşi fac loc cu greu, de cele mai multe ori graţie deschiderii (sau bunăvoinţei) unor istorici. În cazul de faţă, Alin Ciupală, profesor la Universitatea din Bucureşti, aduce femeia în prim-plan, o scoate în atenţia cititorilor nu din secolul XX – emancipat, ci din presupus-masculinizatul secol XIX. O iniţiativă fără mari şanse de reuşită, am spune, pentru cazul românesc, fără să ştim cât ne înşelăm. E nevoie doar de a ne schimba perspectiva, dacă nu mentalitatea. Din multitudinea de surse, autorul a reuşit să găsească şi să analizeze discursul pro-feminin sau feminist, minoritar în raport cu discursul masculin. De fapt, o mare parte din referirile la femeie provin din sfera masculină, ceea ce ne oferă posibilitatea de a vedea modul de raportare al celor două genuri. În cele din urmă, aşa cum demonstrează Alin Ciupală, femeia româncă reuşeşte să iasă din sfera privată şi să aibă o importantă contribuţie la modificările societăţii moderne româneşti. Femeia nu este spectatorul istoriei, ea este şi actor, poate chiar mai talentat decât bărbatul.
Cartea de faţă e destinată unui segment considerabil de cititori, fiind scrisă într-un stil accesibil, aerisit. Femeia e plasată în context, aşa cum arată şi titlul, deci cartea se transformă într-un eseu despre societatea românească în curs de modernizare. Dorind să urmărească diferite aspecte ale prezenţei feminine în mentalul şi spaţiul românesc, autorul abordează atât analiza de discurs – juridic, ideologic, creştin-moral -, cât şi analiza unor fenomene: educaţia, diferitele stadii ale emancipării. Imaginea femeii în epocă este un necesar istoriografic discutat şi în această lucrare. Scurt şi cuprinzător (cartea are mai puţin de 200 de pagini), autorul nu are pretenţia de a face o inventariere a prezenţei feminine în spaţiul românesc. Principalele obiective sunt analiza şi deschiderea unor noi subiecte de discuţie sau cercetare.
